Search the web
Sign In
New User? Sign Up
ro_silva_group · Romanian Silva Group
? Already a member? Sign in to Yahoo!

Yahoo! Groups Tips

Did you know...
Want your group to be featured on the Yahoo! Groups website? Add a group photo to Flickr.

Best of Y! Groups

   Check them out and nominate your group.
Having problems with message search? Fill out this form to ensure your group is one of the first to be migrated to the new message search system.

Messages

  Messages Help
Advanced
Re: Digest Number 4   Message List  
Reply | Forward Message #9 of 265 |
Re: [ro_silva_group] Digest Number 4

Draga Zsuzsa,
intotdeauna bunul nostru simt ne duce acolo unde
trebuie, la implinire, la succes. trebuie doar sa-l
testam suficient de des, sincer si deschis.
(: ..deci si numarul de repetitii al unor tehnici,
ni-l adaptam cu masura si in functie de conjunctura si
chiar tehnicile in sine pot fi mai potrivite unele
decat altele, pt fiecare dintre noi.. :)


iata o pove si niste ganduri pe care le-am primit si
consider ca e potrivit sa vi le transmit mai departe :

> Acu douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa
ma intretin. Cand am ajuns
la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar
cu exceptia unei singure
> lumini la parterul unei ferestre...
> In asemenea circumstante, multi taximetristi ar
claxona o data sau de doua
ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca.
> Dar am vazut prea multi oameni saraci care depindeau
de taxi ca fiind
singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un
pericol, intotdeauna
mergeam la usa.
> Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut"
raspunse o voce firava, a
unei persoane mai in varsta.
> Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
> Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica
de statura, in jur de vreo
80 de ani statea in fata mea.
> Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un
material de catifea prins pe
ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40.
> Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul
arata ca si cum nimeni n-a
mai locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era
acoperit cu cearsafuri. Nu
gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte
lucruri pe rafturi .
> Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care
era pus un suport de sticla.
> "Ati putea sa imi duceti bagajul pana la
masina?"zise ea. Am dus valiza la
> masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie.
> Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A
continuat sa-mi
multumeasca pentru amabilitatea mea.
> "Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi
tratez pasagerii in felul
in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
> " Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
> Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi
m-a intrebat: " Ai putea
sa conduci prin centrul orasului?"
> "Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
> " Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum
merg spre azil...".
> M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau
scanteitori...
> " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a
continuat ea." Doctorul spune ca
nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de
taxare si l-am oprit. "Pe
ce ruta ati vrea sa mergeti?" Am intrebat.
> Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.
Mi-a aratat cladirea unde
lucrase ca si operator pe lift.
> Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei locuiau
cand erau proaspat
casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila
care odata fusese o sala de
bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era
fata.
> Cateodata ma ruga sa opresc in fata unora cladiri
sau colturi de strada si
statea acolo in intuneric, contempland in tacere.
> Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a
spus dintr-odata: "Sunt
obosita... Hai sa mergem."
> Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
> Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un
drum de parcare care trecea
pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am
si ajuns acolo. Erau
ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care
o facea femeia. Am
deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la
usa. Femeia a fost asezata
deja intr-un scaun cu rotile.
> "Cat va datorez?"a intrebat ea, in timp ce-si cauta
portmoneul.
> "Nimic" am zis eu.
> " Dar trebuie si tu sa te intreti."
> "Nu va faceti griji..sunt si alti pasageri" am
raspuns eu.
> Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat
o imbratisare. Ea m-a
strans cu putere..
> " Ai facut unei femei in varsta un micut moment de
bucurie" spuse ea. "
Multumesc."
> I-am strans mana si apoi am plecat in lumina
diminetii.
> In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si
sunetul de incheiere a unei
vieti...
> Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
> Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile
de-abia puteam vorbi.
> Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un
taximetrist manios, sau
unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
> Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau
doar sa claxonez o data
si apoi sa plec?..
> Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai
important in intreaga mea
viata.
> Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se
invart in jurul unor
momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne
iau prin surprindere-
frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva
marunt, neinsemnat.


> OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE
> AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI
VOR
> AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!
>

!!!

> Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe
care
> o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea
> sa dansam.
>
> In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi
spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"

:)

> Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem
intoarce niciodata inapoi. sa jucam ca si cum ar fi
singurul spectacol si-n consecinta : "Trateaza oamenii
in felul in care ai vrea TU sa fi tratat!"

:) eu vreau sa fiu tratat cu IUBIRE, si sper ca toti
puteti simti acest lucru
:)

cip



--- Balogh Zsuzsa <bezse2002@...> wrote:

> Dragi colegi!
>
> Mă preocupă o chestie legată de
> tehnici. Îmi aduc aminte de o ethnică
> prezentată odată de Magdi, tehnica lui
> Hermes Trismegistos cu globul de energie
> formată
> între mâini. Unul dintre specificile acesteia este
> că se face o singură dată.
> Același
> lucru l-am mai întâlnit și în alte
> dăți
> (chiar și la club – ultima dată la
> programarea în grup –, dar și în
> cărți): adică faci proiectul, și
> apoi „îi dai drumul”, nu mai insiști asupra
> programării. Îmi aduc aminte de sfaturile de la
> CB1 (oglinda minții): dacă de exemplu faci
> program de însănătoșire, faci
> până
> ce te simți bine, chiar și după ac.
> poți să mai repeți.
> Deci: după experiența voastră când e
> cazul pentru noi și noi repetări, când la
> „a
> da drumul”?
>
> Zsuzsa
>
>
>
> __________________________________________________
> Do You Yahoo!?
> Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam
> protection around
> http://mail.yahoo.com
>




__________________________________
Discover Yahoo!
Use Yahoo! to plan a weekend, have fun online and more. Check it out!
http://discover.yahoo.com/



Mon Jun 13, 2005 1:58 pm

cipSat
Offline Offline
Send Email Send Email

Forward
Message #9 of 265 |
Expand Messages Author Sort by Date

Dragi colegi! Mă preocupă o chestie legată de tehnici. Îmi aduc aminte de o ethnică prezentată odată de Magdi, tehnica lui Hermes Trismegistos cu globul...
Balogh Zsuzsa
bezse2002
Offline Send Email
May 26, 2005
11:43 am

Draga Zsuzsa, intotdeauna bunul nostru simt ne duce acolo unde trebuie, la implinire, la succes. trebuie doar sa-l testam suficient de des, sincer si deschis. ...
Ciprian Slabu
cipSat
Offline Send Email
Jun 13, 2005
1:59 pm
Advanced

Copyright © 2009 Yahoo! Inc. All rights reserved.
Privacy Policy - Terms of Service - Guidelines - Help